Lungul drum catre Polonia

Zilele din Brasov 

 Zilele treceau si eu trebuia sa valorific timpul petrecut cu fiecare persoana. Am ajuns in Feldioara. De aici am plecat cu mama intr-o vizita de o zi in Sighisoara. M-am bucurat sa ii arat locuri noi, sa se poata plima si ea si sa guste si ea din senzatia de a sta la o terasa si a manca ceva mai special. 

Imi amintesc ca ne-am oprit pe deal sa ii rezolv problema "parului pe ceafa" care o incalzea prea tare. Asa ca i-am facut o freza tinereasca in care firele albe o face chic. De cand am plecat de acasa si m-am dezobisnuit sa stau in mijlocul familiei, am uitat unele detalii tipice fiecarei persoane din familia mea, sau am uitat lucrurile care ma sacaiau. Pe de alta parte, m-am bucurat ca am avut discutia cu mama cand am fost la 7 scari si i-am spus anumite lucruri care ma deranjau. Cand primesti deschidere si intelegere te bucuri ca poti avea parte de asemenea comunicare cu persoana de langa tine.

Mamica mai are de invatat increderea in zambetul ei in fata camerei foto. Comparativ cu acum cativa ani a invatat ca la poze poate sa stea si degajata ba chiar sa se strambe si sa fie comica. A pornit de la mentalitatea ca trebuie sa stea cat mai sobra si rece si uite ca a facut un progres maricel. 😉

Am fost si la sinagoga la care am mers cu Sylvi. S-a bucurat mamica sa afle cate ceva din cultura evreilor.

Am incercat sa ma impart intre familie, Iulia si Ana. Cu fiecare parca am avut un fel de provocare. Cu familia pentru ca as fi dorit sa petrec mai mult timp, sa ma uit cu mama la mai multe filme, cu sora sa pot sa ii fiu alaturi in perioada asta grea si cu nepoata sa incerc sa ii arat ce activitati poate sa faca pentru a avea o adolescenta mai frumoasa. Totusi ma bucur ca am vorbit cu mama si i-am spus sa aibe rabdare si cum sa nu se raporteze la sora mea. Provocarea cu Iulia a fost ca mi-as fi dorit sa facem si mai multe activitati impreuna. Cand am fost la Ana m-am bucurat ca ne-am luat la revedere intr-un mod intim. Faptul ca ne-am rugat cu totii a fost un sentiment de siguranta si de interes din partea lor. 

Nu sunt prea obisnuita sa primesc flori. Am apreciat sa primesc florile astea si am vazut ca este feminin ca sa te bucuri de flori, sa stii sa le apreciezi.

Acum Iulia a vrut sa fie feminina.

Ca tot i-am spus Iuliei ca mi-as face o interventie faciala. :))

---------------------------------------------------

Am ajuns sambata la amiaza in Cluj si repede am fost sa fac test antigen cu Gabi. Am facut ultimele bagaje si m-am bucurat ca zana Diana s-a oferit sa ne ajute cu transportul pana la autogara. Cu emotii, pupici si imbratisari ne-am despartit facand ultimele poze. Si am pornit catre Budapesta. Dupa o noapte chinuita de motaieli, am incercat sa ajungem la adresa unde trebuia sa las bagajele mele. Repede ne-am miscat inapoi catre flixbus. Aici am dormit relaxant pana la granita. Vamesii ne-au cerut rezultatul testului covid si au parut mai stricti in atitudine. Zagreb ne-a primit cu o ploaie torentiala, timp in care am mancat o shaorma delcioasa si am cunoscut-o pe Ivona. M-am bucurat sa o intalnesc si sa o vad deschisa la comunicare cu mine desi nu stiu semne internationale dar ii faceam pe litere + o combinatie intre semnele romanesti. Mi-a parut foarte inteligenta si descurcareata. Vedeam cum ea ii interpreta iubitului ei ce comunicam noi 2. 

Macheta - Zagreb

Zagreb mi-a lasat impresia unui oras linistit, care ofera cafea amara si arsa, dar cu o cofetarie tare delicioasa de cremoasa. 

Seara am luat un blabla car si asa am ajuns in Rijeka. Pe drum discutiile cu Gabi au fost tot mai interesante. Recunosc ca putin aveam emotii ca o sa vad si eu pe fata pe care Gabi o tot avea in inima de 2 ani. In Rijeka ne-a intampinat Irena si Lenka. Am calatorit prin toate curbele care duc pe frumosul deal impadurit, unde casuta taberei pentru o saptamana m-a gazduit. Vezica imi exploda si cand am ajuns am vrut sa fiu de fata cand Gabi se intalneste cu Veronika sa vad momentul mult asteptat de el. Ne-am adunat cu totii pentru o intalnire de cunoastere dar Gabi si V lipseau. Am crezut ca s-au intersectat pe undeva si stau la povesti. Totusi Gabi a aparut si fata nu. Cand a sosit si ea, putin am inceput sa am emotii si totusi am ramas uimita sa o vad atat de banala. In poze parea mult mai draguta, dar in realitate era putin uratica chiar. Eu simteam ca am putine emotii, sper ca mainile mele nu erau prea instabile. :)) Am continuat sa interpretez. La final am plecat in camera. Intentionat nu am vrut sa stau dupa Gabi sa vad ce face. A doua zi mi-a zis ca a povestit cu Veronika si era tare incantat. Luni si marti l-am cam vazut ca se tinea dupa ea. Eu am fost foarte rece cu ea si nici nu am vrut sa ii arat interes. Am vrut sa o analizez de pe margine si am vrut sa vad daca ea este calda si interesata sa ma cunoasca. Nu a fost deloc :)) daca felul ei este doar sa primeasca atentie si sa povesteasca super viata, super experientele si super minunile din existenta ei. Luni l-am vazut pe Gabi cum a mers la ea la plaja si a inceput sa povesteasca ceva cu ea, dar eu iar am cautat sa povestesc cu fetele. Nu am putut sa ma conectez cu ele. Poate din cauza diferentei de varsta. A trecut si ziua de marti si am inceput sa o miros bine pe cuconita vieneza incat nu o mai suportam. Ma enervau drumurile in masina cu ea. Nu mi-a venit a crede ca Gabi nu si-a dat seama cat de enervanta poate fi. Mi-a fost teama pt fragilitatea sentimentelor lui. Inima mea batea puternic, urma sa ii spun ceva sensibil si important. Noi 2 stateam pe cele 2 scaune din spatele masinii, asa ca nu puteam fi deloc intelesi ce am fi discutat si atunci eu am deschis subiectul despre ea, care ulterior primeste numele de cod intre mine is Gabi "Bla bla" si i-am zis cum o percep eu pe fata si in primul rand Gabi trebuie sa isi pazeasca inima ca fata are iubit de 2 ani. Tare bine a prins discutia ca eu i-am intarit anumite lucruri pe care el le vedea la ea.

Pe cand am citit scrisoarea de la Alex.

Prima zi in care am pictat la azilul de batrani.

Nu va speriati, desenul a fost salvat.

Desenul meu drag terminat cu ajutorul lui Gabi.

Am adus o culoare locului in care oamenii au parte de boli fizice/psihice.

A fost foarte relaxant si mi-a trezit emotia copilariei sa pictez. Dar ideea din spatele muncii noastre poate nu a fost tare inteligenta. De ce ai face desene de copii pentru niste oamenii invarsta care au trecut prin diverse incercari. De ce nu ai face ceva mai inteligent si mai potrivit pt varsta lor?

Repetitii pentru un flashmob care nu a mai avut loc in oras. M-am bucurat ca l-am jucat doar la centrul pt persoane cu dizabilitati.

Repetitii pt cantecele in Croata, engleza si italiana.

M-am bucurat ca am dormit singura in camera. Intr-o dimineata m-am trezit mai repede, dar si pt ca auzeam pasii lui Gabi cum coborau scarile de lemn la 6 si ceva. M-am dus intr-o plimbare pentru a ajunge la biserica din deal. Un peisaj de poveste, niste drumuri curbate printre pomi, curti dragut ingrijite cu lavanda la orice pas. Am ajuns in varf si ce maretie de peisaj. Sub picioarele mele marea, in spatele meu biserica. Am baut apa de la cismea si am dat un ocol bisericii. M-am rugat si am multumit Domnului pt ca am putut avea o asemenea dimineata in natura, intr-un loc nou, intr-o liniste misterioasa. 

----------------------------------

Ultima zi la plaja. 

Lacul asta este langa casa de la tabara. Gabi mi-a zis ca sa mergem sa mi-l arate. Am avut o discutie destul de intima. I-am spus despre moartea sotului Annei si am vorbit despre sentimentele din viata asta.

Putin m-am simtit stanjenita sa ma pozeze Gabi. Cred ca si din cauza locului. Era foarte romantic si mi-as fi dorit sa fiu aici cu iubitul vietii mele.

In Rijeka. Tocmai ce m-a ajutat Gabi sa ma urc pe barcuta :))))

--------------------

La centru de ingrijire

La centrul acesta de ingrijire a persoanelor cu dizabilitati am fost intampinati cu imbratisari, zambete si multa dorinta de a primi afectiune din partea beneficiarilor. Am avut programul nostru de cantece si flash mob, dupa care am inceput sa discut cu o asistenta tare calda si empatica. Ea m-a invitat sa vizitez o camera din centru, L-am chemat pe Gabi si am mers toti 3. M-am simtit asa de privilegiata sa pot intra acolo. Prima persoana pe care o remarci in camera este o fetita de 2 ani blonda, cu ochii specifici celor cu down si cu un zambet care cuprinde esenta inocentei. Ni s-a povestit istoricul celor 4 copii din camera. Am parasit camera si ni s-a zis ca este un lucru foarte rar ca niste vizitatori sa intre acolo.

Aici este blogul asociatiei si au scris cateva idei despre tabara: miau

---------------

Sambata dimineata la 6 ma trezesc si ma pregatesc sa plec din tabara. Am lasat niste bani eu cu Gabi pt Anna pentru ca noi 2 nu am platit tabara si am vrut sa oferim si noi ceva inapoi. Am luat busul catre Rijeka si am cautat un centru de testare covid. Stand la coada, Gabi ma ajuta sa treaca mai repede timpul prin glumele lui putin prostute si puerile.

Pe cand ne-am luat la revedere de la Rijeka.

Am facut test, am ajuns la punctul stabilit pentru intalnirea cu soferita de la bla bla car. Am asteptat intalnirea asta pentru ca aveam sa petrec 3 h cu o pisica in masina. Dar dorinta din inima nu s-a implinit. Pisica a stat tot drumul sub scaun si eu de abia i-am atins coada pufoasa.

Cat timp am asteptat masina, am vorbit la telefon la clinica sa imi dea rezultatul testului si in engleza. Intre timp Gabi s-a agitat si mi-a zis ca sa inchid. M-am suparat si i-am zis ca sa rezolve el treburile. Am ramas suparata pe el si ca sa vad cum reactioneaza. S-a motivat spunandu-mi ca nu vrea sa pierdem cursa de bla bla. I-am raspuns ca fata este de treaba si serioasa asa ca nu o vom pierde. In acelasi timp i-am mentionat ca nu vreau ca el sa simta ca e depedent de mine, ca eu mediez anumite lucruri. Dar nu cred ca a inteles ideea mea asa ca am renuntat sa mai continui subiectul.

Poza rara cu mine din Ljubljiana de la gara centrala :))

                                                            

                                                                       Ljubljiana

Dupa ce ne-am tot invartit pe stradute si eu m-am tot holbat la vitrine, la targul din centru si am esuat incercand sa platesc in kune croate o branza, desi moneda lor e euro, am cumparat o vedere la fel cum am primit de la Sylvia pentru a ii trimite cu un mesaj comic. Am gasit un restaurant care avea ciorba de ciuperci in paine cu 5 E. Altfel era prea scump ca sa ai parte de o masa in oras. Minim 10 E era o portie de mancare. 

In drum spre Budapest. Am avut alte discutii despre vulnerabilitatile noastre, dorintele noastre, visele si fricile noastre.